Vaginita: ce este, cum se manifestă și când trebuie să mergi la medic

Vaginita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice și poate apărea la orice vârstă. Aceasta reprezintă inflamația vaginului și se manifestă prin simptome precum secreții vaginale anormale, mâncărime, usturime sau disconfort în timpul actului sexual. Deși multe femei tind să ignore primele semne, vaginita poate ascunde cauze diverse și necesită o abordare corectă pentru a evita complicațiile.

Tipurile de vaginită sunt variate și includ infecția bacteriană, candidoza și vaginita trichomoniazică, dar există și forme nespecifice, provocate de dezechilibre ale florei vaginale. Fiecare tip are particularități și necesită un tratament adaptat, de aceea este importantă diferențierea lor printr-un diagnostic medical corect.

Cauzele apariției vaginitei sunt multiple: de la utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor, la spălăturile vaginale frecvente sau folosirea de produse intime iritante. În plus, factori precum imunitatea scăzută, schimbările hormonale sau contactele sexuale neprotejate pot favoriza instalarea bolii.

Ce este vaginita și de câte tipuri este?

Vaginita este inflamația mucoasei vaginale, cauzată cel mai des de un dezechilibru al florei locale sau de o infecție. Flora vaginală normală este dominată de lactobacili, bacterii „bune” care mențin un mediu acid și protejează împotriva microbilor dăunători. Când acest echilibru se rupe, apar simptome neplăcute și riscul de complicații.

Există mai multe tipuri de vaginită, fiecare cu particularități specifice:

• Vaginoza bacteriană: provocată de dezvoltarea excesivă a unor bacterii, în special Gardnerella vaginalis. Se manifestă prin secreții gri-albicioase, cu miros neplăcut, asemănător cu cel de pește.
• Candidoza vaginală: produsă de ciuperca Candida albicans. Se caracterizează prin secreții albicioase, groase, însoțite de mâncărimi intense și senzație de arsură.
• Trichomoniaza: o infecție transmisă sexual, cauzată de parazitul Trichomonas vaginalis. Simptomele includ secreții verzui-gălbui, spumoase, cu miros neplăcut, și iritații locale.
• Vaginita atrofică: apare frecvent la femeile aflate la menopauză, când nivelul de estrogen scade. Simptomele includ uscăciune vaginală, disconfort la contact sexual și predispoziție la infecții.

Alte forme mai rare pot fi determinate de alergii la detergenți, latex sau produse de igienă intimă. Identificarea tipului corect de vaginită este importantă pentru alegerea tratamentului potrivit.

Cauze ale vaginitei

Vaginita are numeroase cauze, iar înțelegerea lor este foarte importantă pentru a preveni recidivele și pentru a alege tratamentul corect.

• Dezechilibrul florei vaginale

Flora vaginală normală este alcătuită în principal din lactobacili, care produc acid lactic și mențin un pH între 3,8 și 4,5. Atunci când acest echilibru se rupe, bacteriile dăunătoare sau ciupercile pot prolifera, provocând inflamații și secreții anormale.

• Utilizarea antibioticelor

Antibioticele cu spectru larg distrug nu doar bacteriile patogene, ci și pe cele benefice. Astfel, scade protecția naturală a vaginului, iar ciupercile precum Candida pot lua amploare.

• Spălăturile vaginale

Deși multe femei le folosesc pentru curățare, spălăturile intravaginale afectează flora protectoare. Ele modifică pH-ul, cresc riscul de vaginoză bacteriană și favorizează reinfectarea.

• Raporturi sexuale neprotejate

Contactele sexuale pot introduce bacterii sau paraziți, cum este Trichomonas vaginalis. În plus, schimbările frecvente de partener cresc riscul de infecții recurente.

• Scăderea nivelului de estrogen

La menopauză sau în perioada post-partum, lipsa estrogenilor duce la uscăciune și la subțierea mucoasei vaginale. Această fragilitate favorizează apariția vaginitei atrofice.

• Produse de igienă și factori externi

Gelurile intime agresive, detergenții, lenjeria sintetică sau tampoanele parfumate pot irita mucoasa vaginală. Chiar și băile frecvente în piscine clorinate pot destabiliza flora.

• Factori imunologici și metabolici

Diabetul zaharat necontrolat favorizează candidoza. Imunitatea scăzută, stresul cronic sau tratamentele cu corticosteroizi cresc riscul de infecții vaginale.

Pe scurt, vaginita apare atunci când factorii de protecție ai vaginului sunt slăbiți, permițând microorganismelor oportuniste să se dezvolte.

Simptomele vaginitei

Manifestările clinice ale vaginitei diferă în funcție de tipul infecției, însă există câteva semne comune pe care majoritatea femeilor le observă.

Simptome generale ale vaginitei:

• secreții vaginale modificate (cantitate, culoare, consistență, miros);
• prurit (mâncărime) locală;
• senzație de arsură sau usturime la urinare;
• durere sau disconfort în timpul contactului sexual;
• iritație și roșeață la nivelul vulvei.

Particularități în funcție de tip:

• Vaginoza bacteriană: secreții albicioase sau gri, fluide, cu miros înțepător de pește, mai accentuat după contact sexual.
• Candidoza vaginală: secreții groase, albicioase, asemănătoare brânzei de vaci, însoțite de mâncărimi intense și roșeață.
• Trichomoniaza: secreții spumoase, galben-verzui, cu miros puternic, iritații și uneori pete roșii pe pereții vaginului.
• Vaginita atrofică: uscăciune vaginală, disconfort la contact sexual, sângerări ușoare după actul intim.

Semnale de alarmă:

• simptome persistente mai mult de câteva zile, chiar și după igienă corespunzătoare;
• secreții cu sânge (în afara menstruației);
• dureri pelvine asociate cu febră;
• recidive frecvente, mai ales după tratamente repetate.

Recunoașterea corectă a simptomelor și descrierea lor detaliată la medic sunt pași importanți pentru stabilirea unui diagnostic corect și pentru alegerea tratamentului potrivit.

Diagnostic

Diagnosticarea vaginitei nu se bazează doar pe simptome, pentru că acestea pot semăna între ele și pot induce în eroare. De aceea, consultul ginecologic este foarte important.

• Anamneza și examenul clinic

Medicul discută cu pacienta despre debutul simptomelor, posibili factori declanșatori (antibiotice, contacte sexuale, spălături vaginale) și istoricul medical. Urmează examinarea locală, unde se observă aspectul secrețiilor, iritațiile și eventualele modificări ale mucoasei.

• Teste de laborator

Pentru un diagnostic corect, se recoltează secreție vaginală și se analizează: examen microscopic, determinarea pH-ului vaginal, cultura bacteriană sau fungică.

• Teste suplimentare

În caz de suspiciune de infecție transmisă sexual, se recomandă teste specifice pentru Chlamydia, Gonococ sau HIV.

La femeile aflate la menopauză, se pot efectua teste hormonale pentru confirmarea vaginitei atrofice.

• Autodiagnosticarea: risc major

Folosirea tratamentelor „după ureche” sau a medicamentelor luate fără rețetă poate masca simptomele, dar nu rezolvă cauza. Acest lucru duce adesea la recidive sau la complicații.

Un diagnostic corect înseamnă tratament corect. De aceea, vizita la medic nu trebuie amânată atunci când apar simptome persistente.

Tratament pentru vaginită

Tratamentul vaginitei depinde în totalitate de cauza care a provocat infecția sau inflamația. Abordarea este personalizată și trebuie stabilită de medicul ginecolog după confirmarea diagnosticului.

Tratament medicamentos

• Vaginoza bacteriană: se tratează cu antibiotice locale (ovule, creme vaginale) sau orale, cel mai des metronidazol sau clindamicină.
• Candidoza vaginală: necesită antifungice precum fluconazol (oral) sau ovule candida cu clotrimazol, miconazol ori nistatină.
• Trichomoniaza: are nevoie de tratament oral cu metronidazol sau tinidazol, administrat atât pacientei, cât și partenerului sexual.
• Vaginita atrofică: se tratează cu ovule sau creme pe bază de estrogen local, uneori asociate cu suplimente hormonale.

Măsuri de susținere

• evitarea spălăturilor vaginale și a produselor intime iritante;
• purtarea lenjeriei din bumbac, care lasă pielea să respire;
• menținerea unei igiene corecte (spălare externă cu apă și săpun delicat, fără parfumuri).

Tratamente complementare

• probiotice orale sau vaginale pentru refacerea florei cu lactobacili;
• alimentație echilibrată, cu reducerea consumului de zahăr (important mai ales în candidoză);
• suplimente pentru imunitate (vitamina C, zinc, echinacea).

Riscurile automedicației

Folosirea antifungicelor sau antibioticelor fără indicație poate agrava situația. Un tratament incorect nu doar că nu rezolvă problema, dar favorizează recidivele și rezistența bacteriană.

Tratamentul corect înseamnă nu doar ameliorarea simptomelor, ci și eliminarea cauzei.

Transmitere

Nu toate tipurile de vaginită se transmit de la o persoană la alta. Modul de transmitere depinde de cauza exactă a infecției sau a dezechilibrului vaginal.

Infecții transmisibile sexual

• Trichomoniaza este cea mai evidentă formă de vaginită cu transmitere sexuală. Parazitul Trichomonas vaginalis trece prin contact sexual neprotejat, motiv pentru care se recomandă tratarea ambilor parteneri.
• Alte infecții cu transmitere sexuală, precum Chlamydia sau Gonococul, pot determina vaginite secundare și se răspândesc exclusiv prin raporturi sexuale.

Dezechilibre interne, nelegate de sexualitate

• Candidoza vaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală. Ea apare mai ales după antibiotice, diabet necontrolat sau imunitate scăzută. Totuși, în unele cazuri, bărbatul poate dezvolta balanita (inflamația glandului) și se recomandă tratament simultan.
• Vaginoza bacteriană nu este clasată ca boală sexuală, dar contactele neprotejate și schimbarea frecventă a partenerilor cresc riscul.

Partenerii și riscul de reinfecție

Chiar dacă nu toate tipurile de vaginită sunt contagioase, medicii recomandă adesea verificarea și tratarea partenerului, pentru a reduce riscul de recidivă.

Prevenție

Prevenirea vaginitei înseamnă mai ales menținerea echilibrului florei vaginale și evitarea factorilor de risc. Multe episoade pot fi ocolite prin măsuri simple de igienă și printr-un stil de viață echilibrat.

Igienă intimă corectă

• Spală zona intimă doar extern, cu apă călduță și un săpun delicat, fără parfumuri.
• Evită spălăturile vaginale pentru că distrug flora protectoare și cresc riscul de infecții.
• Schimbă lenjeria zilnic și alege doar materiale naturale, precum bumbacul.

Viață sexuală responsabilă

• Folosește prezervativul pentru a reduce riscul infecțiilor cu transmitere sexuală.
• Evită schimbarea frecventă a partenerilor.
• Mergi la controale ginecologice regulate, chiar și în absența simptomelor.

Alimentație și stil de viață

• O dietă echilibrată, bogată în legume, fructe și probiotice naturale (iaurt, kefir, murături) ajută flora vaginală.
• Redu consumul de zahăr, mai ales dacă ești predispusă la candidoze.
• Gestionează stresul și dormi suficient, imunitatea influențează direct sănătatea intimă.

Atenție la factori externi

• Evită hainele strâmte și materialele sintetice care mențin umezeala.
• Schimbă costumul de baie imediat după înot și evită statul prelungit în costum ud.
• Atenție la produsele intime parfumate (tampoane, absorbante zilnice, șervețele intime).

Prin aceste măsuri, riscul de vaginită scade considerabil, iar flora vaginală rămâne sănătoasă și echilibrată.

Când să mergi la medic?

Deși multe femei tind să trateze singure simptomele de vaginită, vizita la medicul ginecolog este importantă în anumite situații. Amânarea consultului poate transforma o problemă minoră într-una serioasă.

Mergi la medic dacă:

• simptomele persistă mai mult de 3-4 zile, în ciuda igienei corecte;
• secrețiile vaginale au un miros foarte puternic sau sunt verzi, gri ori spumoase;
• apar dureri pelvine sau abdominale asociate cu febră;
• există sângerări vaginale în afara menstruației;
• simptomele revin frecvent, chiar după tratamente repetate;
• ai avut un contact sexual neprotejat și bănuiești o posibilă infecție transmisă sexual.

Situații speciale:

• în sarcină, orice simptom de vaginită trebuie raportat imediat, pentru că unele infecții cresc riscul de complicații;
• în menopauză, simptomele de uscăciune și durere la contact sexual pot ascunde o vaginită atrofică, tratabilă eficient cu terapii hormonale locale.

Consultul medical nu doar confirmă diagnosticul, ci și exclude alte afecțiuni mai grave, cum ar fi infecțiile pelvine sau chiar anumite boli ginecologice cronice.

Un control rapid și un tratament corect pot preveni recidivele și complicațiile pe termen lung.

Întrebări frecvente despre vaginită

• Vaginita se transmite prin toaletă sau piscine?

Nu, vaginita nu se transmite prin contact cu apa din piscine sau prin folosirea aceleiași toalete publice. Totuși, statul prelungit în costum de baie ud sau igiena precară pot favoriza apariția infecțiilor prin dezechilibrarea florei vaginale.

• Este normal să am secreții vaginale zilnic?

Da, secrețiile vaginale sunt normale și au rol de protecție. Ele devin anormale când își schimbă culoarea, mirosul sau consistența și sunt însoțite de mâncărime, arsură sau durere.

• Pot trata vaginita doar cu remedii naturiste?

Remediile naturiste (probiotice, ceaiuri cu efect antifungic sau antiinflamator) pot fi un adjuvant, dar nu înlocuiesc tratamentul medical. În cazul unei infecții confirmate, antifungicele sau antibioticele rămân esențiale.

• Spălăturile vaginale ajută la vindecare?

Nu, din contră. Spălăturile vaginale modifică pH-ul și elimină lactobacilii protectori. Acest lucru favorizează infecțiile și recidivele, motiv pentru care ginecologii le descurajează.

• Poate reapărea vaginita după tratament?

Da, mai ales dacă nu se tratează corect cauza sau dacă partenerul nu primește tratament în cazul unei infecții transmisibile. Igiena intimă greșită, stresul și alimentația dezechilibrată pot contribui la recidive.

• Candidoza și vaginoza bacteriană sunt boli cu transmitere sexuală?

Nu sunt încadrate oficial ca boli cu transmitere sexuală, însă contactele sexuale pot agrava simptomele și pot favoriza recidivele. Trichomoniaza, în schimb, este o infecție cu transmitere sexuală.

• În sarcină, vaginita este periculoasă?

Da, anumite tipuri (în special vaginoza bacteriană și trichomoniaza) pot crește riscul de complicații, inclusiv naștere prematură sau greutate mică la naștere. Orice simptom în sarcină trebuie evaluat de medic.

• Poate vaginita să ducă la infertilitate?

Netratată, vaginita poate favoriza răspândirea infecției către colul uterin și trompele uterine, ceea ce poate afecta fertilitatea. Tratamentul corect la timp previne aceste complicații.

• Cum pot diferenția candidoza de vaginoza bacteriană?

Candidoza se manifestă prin secreții albe, groase, ca brânza, însoțite de mâncărime intensă. Vaginoza bacteriană are secreții gri-albicioase, fluide, cu miros puternic de pește. Doar medicul poate confirma diagnosticul corect.

• Cât de des ar trebui să merg la control ginecologic?

Se recomandă cel puțin un control anual, chiar și în lipsa simptomelor. Dacă apar secreții anormale, usturime sau durere, consultul trebuie programat cât mai repede.

Ce trebuie să reții despre vaginită?

Vaginita este o afecțiune comună, dar care nu trebuie ignorată. Simptomele aparent banale, cum ar fi secrețiile anormale, mâncărimea sau usturimea, pot ascunde cauze diferite și necesită un diagnostic precis. Tratamentul corect depinde întotdeauna de identificarea tipului de vaginită și de respectarea indicațiilor medicului.

Prevenția joacă un rol major: igiena intimă corectă, evitarea spălăturilor vaginale, folosirea prezervativului și controalele ginecologice regulate pot reduce considerabil riscul de apariție și recidivă. În plus, un stil de viață sănătos și o alimentație echilibrată sprijină flora vaginală și imunitatea generală.

Dacă te confrunți cu simptome persistente sau recurente, nu amâna vizita la specialist. Autotratamentul și amânarea consultului pot complica situația și pot afecta sănătatea intimă pe termen lung.